Conacul Cornățeanu din Cornățelu, Dâmbovița.

Satul Cornățelu are o istorie îndelungată, prima atestare documentară fiind, după I. C. Visarion, în 1497, pentru ca în 1531 să o regăsim ca și moșie a lui Vintilă Cornățeanu, mare clucer, și a soției sale Voica. În 1627 moșia aparținea lui Socol Cornățeanu, strănepot a lui Vintilă, căsătorit cu fiica nelegitimă a lui Mihai Viteazul, Marula. Lângă conac găsim biserica Sfântul Nicolae, ctitorită de Vintilă Cornățeanu și jupâneasa Voica, iar în curtea ei o monumentală cruce de piatră, înaltă de 3,10 m și frumos ornamentată, având sculptată o pisanie ce o datează în anul 1645. Crucea a fost ridicată de către Socol Cornățeanu în amintirea părinților săi și a soției sale, Marula. Atât biserica Sfântul Nicolae, cât și crucea de piatră, sunt clasate ca și monumente istorice de importanță națională și universală, clasa A.

În Cornățelu, aflat la 35 km distanță de Târgoviște, străvechea capitală voievodală a Țării Românești, își are tradiția de aproape patru secole și jumătate un mare bâlci anual, numit Târgul Cornățel, menționat în scrierile lui Pantazi Ghica și I. C. Visarion. Numele Cornățel derivă de la boierii Cornățeni, care în majoritatea lor au ocupat rangul de mari demnitari pe lângă curtea domnească de la Târgoviște în timpul domnitorilor Matei Basarab, Vlad Țepeș și Mihai Viteazul. La patru secole după atestarea lui Vintilă Cornățeanu ca proprietar al moșiei Cornățel, găsim un alt proprietar al moșiei, Dumitrescu, care va ridica în 1933 conacul din prezentarea noastră. Domeniul conacului, cu o suprafață de 3,67 ha, se învecinează la est, pe o lungime de peste 300 m, cu un lac care odată curățat, poate oferi un mare avantaj proprietății.